FRASINU

Blog Archive

DE LA DIERNA LA ORSOVA: Tatal meu a pus un hectar de vie pe fata de miazazi a Ciocai inalte, in ziua penultimei babe. A trebuit sa dezmaracineze pamantul, sa-l sape adanc si apoi sa puna butasi rezistenti de italiana, si cativa de nova, blanc si tereaza. In acea zi, spre seara, venind pe lume primul lui baiat, i-a acordat dreptul de a mosteni acea lucrare. Via era greu accesibila, boii abia putand sa traga la deal carul gol dupa ei pe drumul crivinos si prapastios, pentru ca la coborare, pe langa oprirea cu lanturi a rotilor din spate sa se infiga pari in pamant printre spitele rotilor si sa se tarasca astfel pana cand pantele abrupte erau trecute. Aducerea mancarii pentru lucratori si a apei de baut se facea cu aceleasi chinuri, de data asta ale mamei mele cu banita pe cap si ale mele cu urciorele atat de neindestulatoare. Se sapa de doua trei ori pe an pentru a nu se resalbatici pamantul, asa cum s-a intamplat imediat dupa colectivizare, cand via a fost parasita si, in cativa ani, nu se mai vedea printre maracini. A fost aceasta singura mea proprietate de pamant avuta vreodata, chiar si fara acte, cu care ma mandream peste masura fata de ceilalti copii.